Ai intalnit vreodata un copil deosebit?

Am avut ocazia sa intalnesc copii minune - mici genii - in cariera mea didactica. Se intampla foarte rar, si de fiecare data m-am simtit depasita de situatie.

Imi aduc aminte acum de o fosta eleva care la 7 ani scria poezii , romane, desena peisaje, descoperea diverse asociatii intre fenomene, acum in anul I studenta la Informatica. O eleva eminenta. MEreu insa neinteleasa insingurata in mijlocul tuturor, privita putin ciudat de catr eparinti, acestia cerandu-i din ce in ce mai mult, cu o conformatie ascetica, si suferind de astm. Ma privea cu speranta si sorbea cuvintele in timpul lectiilor, uneori afisa un aer putin superior fara insa a deveni sfidatoare sau obraznica. De cele mai multe ori aveam impresia ca ma aflu in fata unui om mult mai in varsta decat mine, desi era doar un copil de 7 ani.

Eu zilnic intalnesc copii minunati despre care pot sa spun ca sunt cu mult deosebiti decat natura care i-a inzestrat. Asta pentru ca foarte multi dintre ei au trait experiente adulte la varsta copilariei. S-au maturizat prea repede pentru ca asa le-a fost soarta. Unii au crescut cu parinti, altii fara. Daca ar fi sa vorbesc despre un caz particular, cred ca as fi scris sute de pagini despre Eugen, Noris, Andrei, Radu Andrei ( imi pare rau ca nu a fost selectat pentru Scoala de Vara a Educatiei de Excelenta), Anisia, Evelin, Bogdan, si multi altii.
Avem multe de invatat de la ei!

Eu le urez mult succes in noul an scolar care vine, sa le aduca multe bucurii si experiente frumoase:)

Cu deosebit repect si imbratisari,
Lajos